Porcupine Tree: Fear of a Blank Planet review
Nu stiu cum va suna urmatorul dream theater da’ tare ma tem ca nu si-o ales o perioada prea buna sa scoata album si MP o sa se trezeasca cu o palma dupa ceafa la lansarea ‘fear of a blank planet’, avind pe tava un ‘systematic chaos’ obosit [vezi rudess in poza] si facut pe fuga [vezi coperta]. bineinteles, speculez si poate miine o sa gindesc altfel. acum, stiu doar ca albumul asta suna absolutamente incredibil. ascult prog de vreo opt ani de zile da asa ceva n-am auzit. e de necrezut, pe anesthetize de pilda, de unde porneste steven wilson si unde ajunge. si cum ajunge acolo. basaru + tobaru [aka sectia ritmica] suna fabulos.
fear of a blank planet, e genul de piesa de dat pe radio, in timp ce my ashes cu sound-ul de chitara distorsionata de pe fundal, orchestra si atmosfera depresiva, ma duce cu gindul la no-man. anesthetize incepe foarte misto, bateristu cinta pe tobe vreo 3 minute, in care stai cu sufletul la gura intrebindu-te ce urmeaza. ce urmeaza e ireal. explozii de riffuri grele, alternari de ritm, odd time signatures [in limbaj ritmic, “de specialitate”] cit duce trenu, sintetizatoare si sound-uri electronice, toate imbinate in asa fel ca totul sa aiba un sens. asta inseamna creativitate. dupa aproape 18 minute cit tine piesa, aveam impresia c-am ascultat o piesa de 5–6 minute.
pianul de pe sentimental seamana mult cu cel de pe collapse the light into earth. piesa depresiva tipica porcupine tree. si totusi atit de diferita.
despre way out of here si sleep together nu mai zic nimic. mi s-au terminat cuvintele:)
cam atit dupa vreo 3 auditii.

























cred ca asta va fi albumul anului 2007..si Anesthetize e super piesa, nu ma mai satur de ea..
I was de-synthetized by this one
… si nu se zice tobar ca drumist!
about “way out of here” I can say that is as pinkfloyd-ish as can be … especially in the first 111 seconds
mie sentimental imi place foarte mult
si mie
acuma esti muric.
:)